Argument

Acest blog se vrea a fi o demonstraţie de reunificare a României Mari, dar numai prin intermediul poeziei. La acest demers se înhamă pentru început: Diana Frumosu din Criuleni, Moldova; Romeo Aurelian Ilie din Slobozia, România; Maria Fărîmă din Nisiporeni, Moldova şi "Katy Tic" din Oradea, România (actualmente în Spania). Aşteptăm şi pe alţii cu drag!!!

duminică, 13 februarie 2011

Asfinţit - Maria Fârîmă

Asfinţit

mănăstiri inerte în mîinile nopţii
profetizând dispariţii
tandre lumânări
îşi deschid lumina prin coastele morţii
citim în altare
apocalipse, cruci amorţite
undeva, sub pământul fertil de schelete
îşi răstigneşte cerul strigarea
sfârşitul e aproape
păşeşte amuţit
în istoria noastră preaplină de sfinţi
şi cum rozele înfloresc în litanii
astfel apusul sfârşeşte în orologii

suferința se ridică din fluier - Ioana, Urziceni

suferința se ridică din fluier
mă obosesc mofturile
copilul râzgâiat mușcă din mine
ca frigul. cu pana cocoșului
desenez vorbe
din ziua în care am văzut
mieii atârnați în cârlige
îmi cânt suferința
și ea se ridică din fluier

sub cerul cu iarnă în palme - Ioana, Urziceni

sub cerul cu iarnă în palme
m-a trezit în noapte
cântatul cocoșului
și m-am întrebat
ce-ar fi să-i pictez
remușcarea
în culorile cerului

o clipă
cineva se uită
ridicat pe vârfuri la fereastră
zicându-mi:
aruncă penelul ! cu degetele ară
și ziua pământul
curând ai să înveți
cum vântul înrămează văzduhul

respir.
mi-e teamă să nu dezgolească lumina
fumul nărilor
sub cer cu iarnă în palme

E mila... Katy Tic

Doamne e timp de seară
şi-Ţi aduc ofranda-mi la altar,
căci sunt om şi inima-mi de lut din ale tale mâini
preasfinte îsi ia suflarea.
Duhul Tău dă viaţă firului ierbei şi
vitei de pe câmp,căci Doamne
unde nu eşti Tu e frig şi moarte
şi orice flacară se stinge,
asta nu e nicio taină,
e mila Ta cea mare.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

# alba iulia e o poveste tristă - Diana Frumosu

alba iulia e o fereastră
deschisă într-o odaie cu
şase paturi
şi mai puţine noptiere

cînd îmi desprind pleoapele dimineaţa la şase
îl văd pe Dumnezeu spălîndu-şi faţa
deasupra cerului (nostru?)
mă apropii de geam să-l privesc
în adierea care-mi intră sub
pijama ca un bărbat
şi în depăratarea oraşului
pe care nu l-am răscolit îndeajuns
munţii îmi destăinuie iubiri
mai vii decît ale oamenilor

se întîmplă atunci
că nu mă mai interesează
mîna lui în mîna mea sau
sărutarea lui caldă pe fruntea mea tristă
ar putea la fel de bine să moară

cînd au zbierat în mine animale,
nu m-a auzit decît Dumnezeu,
unica şi prima iubire pe care am găsit-o abia în
alba iulia

marți, 18 ianuarie 2011

Singurătate - MARICICA FRUMOSU (Criuleni, Rep. Moldova)

întunericul
mă dezbracă de umbră

doi ochi flămînzi
merg la vânătoare
pe urme de om

din lună
se aude un clopot

gând - Ioana (Urziceni, România)

aștept

țărmul pustiu
îți ascunde pașii

din roșul apus
înserarea fură
marea învolburată
mă umple de vise
strâng la piept icoana

în palme
nisip