Asfinţit - Maria Fârîmă

Asfinţit

mănăstiri inerte în mîinile nopţii
profetizând dispariţii
tandre lumânări
îşi deschid lumina prin coastele morţii
citim în altare
apocalipse, cruci amorţite
undeva, sub pământul fertil de schelete
îşi răstigneşte cerul strigarea
sfârşitul e aproape
păşeşte amuţit
în istoria noastră preaplină de sfinţi
şi cum rozele înfloresc în litanii
astfel apusul sfârşeşte în orologii

suferința se ridică din fluier - Ioana, Urziceni

suferința se ridică din fluier
mă obosesc mofturile
copilul râzgâiat mușcă din mine
ca frigul. cu pana cocoșului
desenez vorbe
din ziua în care am văzut
mieii atârnați în cârlige
îmi cânt suferința
și ea se ridică din fluier

sub cerul cu iarnă în palme - Ioana, Urziceni

sub cerul cu iarnă în palme
m-a trezit în noapte
cântatul cocoșului
și m-am întrebat
ce-ar fi să-i pictez
remușcarea
în culorile cerului

o clipă
cineva se uită
ridicat pe vârfuri la fereastră
zicându-mi:
aruncă penelul ! cu degetele ară
și ziua pământul
curând ai să înveți
cum vântul înrămează văzduhul

respir.
mi-e teamă să nu dezgolească lumina
fumul nărilor
sub cer cu iarnă în palme

E mila... Katy Tic

Doamne e timp de seară
şi-Ţi aduc ofranda-mi la altar,
căci sunt om şi inima-mi de lut din ale tale mâini
preasfinte îsi ia suflarea.
Duhul Tău dă viaţă firului ierbei şi
vitei de pe câmp,căci Doamne
unde nu eşti Tu e frig şi moarte
şi orice flacară se stinge,
asta nu e nicio taină,
e mila Ta cea mare.