# alba iulia e o poveste tristă - Diana Frumosu

alba iulia e o fereastră
deschisă într-o odaie cu
şase paturi
şi mai puţine noptiere

cînd îmi desprind pleoapele dimineaţa la şase
îl văd pe Dumnezeu spălîndu-şi faţa
deasupra cerului (nostru?)
mă apropii de geam să-l privesc
în adierea care-mi intră sub
pijama ca un bărbat
şi în depăratarea oraşului
pe care nu l-am răscolit îndeajuns
munţii îmi destăinuie iubiri
mai vii decît ale oamenilor

se întîmplă atunci
că nu mă mai interesează
mîna lui în mîna mea sau
sărutarea lui caldă pe fruntea mea tristă
ar putea la fel de bine să moară

cînd au zbierat în mine animale,
nu m-a auzit decît Dumnezeu,
unica şi prima iubire pe care am găsit-o abia în
alba iulia

Singurătate - MARICICA FRUMOSU (Criuleni, Rep. Moldova)

întunericul
mă dezbracă de umbră

doi ochi flămînzi
merg la vânătoare
pe urme de om

din lună
se aude un clopot

gând - Ioana (Urziceni, România)

aștept

țărmul pustiu
îți ascunde pașii

din roșul apus
înserarea fură
marea învolburată
mă umple de vise
strâng la piept icoana

în palme
nisip

CEASUL ("Katy Tic")

Aici este loc si pentru stele cazatoare
caci ceasul cu un arc intors
fulguie minute si pentru muritori,

si isi bea dulce cafeaua amaruei,fara zahar,
stiind ca ticaielala lui cere viata si moarte.

´Nu va amagiti feti mei
ca cerul e azuriu´zice el cu voce suava,
si carnea cifrelor mele se despica odata
si osul arcurilor mele sare,
insa ce ramane este scris
in nori si vreme.

metamorfoza sinelui - (R.A.I. & Maria Fărîmă)

uneori nici el nu mai e el
se transformă în fluture,
sau în petală de trandafir.
dimineatza, îngereşte se-aşează
pe marginea ceştii de cafea...

şi visează.
îşi aminteşte cum era larvă
cum deschidea primele aripi spre lume
cum zborul i se părea teribil de imens.
acum însă, se schimbă.
devine un altfel de el.

pe marginea ceştii de cafea
şi-a ancorat sufletul
şi involuntar i-a simţit aroma
amară.
- teribil miros de moarte
presată în atlas-

dar, poate chiar ăsta-i rostul în viaţă
să metamorfozăm.

din viaţă în viaţă
în viaţă
în viaţă...
R.A.I. & Maria Fărîmă

în a ucide e mai mult (Diana Frumosu & R.A.I.)

mi s-au umplut bocancii
din ei se revarsă imagini cu tine
şi vin alb
vin lupii din lună să-şi potolească setea

azi, noaptea eşti tu
mă strîng în pieptul caracterelor boldice
din inima ta şi
le pictez cu stropi de moarte
şi de soare concav

eu nu ucid
pur şi simplu, e modul meu de a iubi

şoptesc şireturilor să lege timpul
între două stele apropiate
ca sufletul de piept
ca zeii de oglinzi

vino-mi în artere.
s-au tocit cactuşii,
fă-mă să mor,
hai, să mor lîngă tine,
cu tine şi pentru totdeauna