ca fluturi de noapte cu prea mult praf pe aripi stăm
cu capul blocat într-o fantă de lumină
irosindu-ne zborul
de pe icoane sfinții
își decojesc minunea cu unghiile dinăuntrul palmei
un sânge alb înflorește în sarea pielii noastre
se întorc acasă au zis
până la țărână trebuie să sfârșiți mai întâi în zidul lui Manole
să se mistuie sângele cel rău din voi
se seamănă oameni în pământul lui Dumnezeu
