Sprijinită pe aripi de sare
crucea de gânduri
se naşte în zare.
Din soare
se zămisleşte un porumbel,
condamnat la veşnic
zbor invers.
Jos,
falanga
de suliţi de foc
îl caută cu chef.
E grea veşnicia
ce-o poartă în cioc;
spre cruce se-ndreaptă
uitând de noroc,
şi ea îl îmbie,
aşa, ca-ntr-un joc...
de jos se pornesc
urale de foc;
iar crucea se lasă
cuprinsă
de aripile albe
pudrate cu etern.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu