AURORA OMENEASCA - Katy Tic (Oradea, România)

INCERC SA MA AJUNG DIN URMA
CAUTAND MEREU SIMPLITATEA
IN LUCRURI MAI COMPLEXE.
INCA NU STIU SA FIU
CEEA CE NU SUNT.

UCID DEMONUL DIN MINE
CREZAND CA IN URMA LUI
VA RENASTE UN INGER.
DAR CUM POTI DIN DRAC
SA FACI INGER?
CACI EI LA CER NU SE INALTA
ASA USOR CUM AU CAZUT.

SI CONTINUI SA NASC
IN FAPTURA MEA VIERMI
CE IMI MANANCA TRAIREA,
DE M-AS DEZBRACA DE OMUL ASTA
(AMESTEC DE INGER SI DRAC)
SI A LUA TRUPUL SOARELUI
TOATE LE-AS STI SI LE-AS VEDEA.

CE-MI DORESC EU?
TACERE SA TE AUD
SI LINISTE LA POL SI ECUATOR,
CA ALBUL SA FIE ALB
SI NEGRU SA FIE NEGRU.
A,SI O PERECHE DE ARIPI ARGINTII
A INGERILOR VII.

Pe aripi de sare - Romeo Aurelian Ilie (Slobozia, România)

Sprijinită pe aripi de sare
crucea de gânduri
se naşte în zare.

Din soare
se zămisleşte un porumbel,
condamnat la veşnic
zbor invers.


Jos,
falanga
de suliţi de foc
îl caută cu chef.

E grea veşnicia
ce-o poartă în cioc;
spre cruce se-ndreaptă
uitând de noroc,
şi ea îl îmbie,
aşa, ca-ntr-un joc...

de jos se pornesc
urale de foc;

iar crucea se lasă
cuprinsă
de aripile albe
pudrate cu etern.

# poem fără titlu - Diana Frumosu (Criuleni, Rep. Moldova)

ne umplem de lume printr-un fir banal
ca nişte biserici
uitate în pînza de păianjen

printre spaţii dincolo de lume mama e femeia lui Dumnezeu

eram doar un copil cînd regulile ploii deschideau tăceri
într-un colţ mai bun al odăii mele idioate şi începeam să las baltă
jocurile de-a baba-oarba

îmi căutam Tătăl

primele ceruri urcau în mine ca o împotrivire iubirii mele
abia crescute

penetram neuronii soarelui cu schizofrenicii,
dar totul îmi sfia nuferii

la poale de munte
călugării plîng îngropaţi de zăpadă

perfecţiunea e un ram de gheaţă
şi păsările noastre nu se mai aşează aici

Călătorie - Maria Fărîmă (Nisiporeni - Rep. Moldova)

acum vreau să ningă, să ningă
să ni se aşeze fulgi pe suflet
să ne luăm zborul de la etajul trei

din inimi ne vor creşte aripi
vom escalada înălţimile
fulguind a iubire şi a sinceritate

frigul se va lipi de noi
ne va învăţa arta curajului
apoi vom privi în jos, fericiţi
cum oamenii fac oameni de zăpadă

colinde melodioase îşi vor face loc
în buzunarul nostru, încălzindu-ne

vom fi asemeni unor îngeri
vom fi o avalanşă de euri
în maşinăria iernii.

"INCERC SA IMI VEGHEZ PASII..." Katy Tic - (Oradea, România)

INCERC SA IMI VEGHEZ PASII
DESI NU STIU PE UNDE S-O APUC.
MA LEAGA UN LANT GREU SI RECE
E CA TOAMNA VIETII,DOAMNE
CATORA L-I SE BALANSEAZA FIRUL VIETII
GATA GATA SA SE RUPA.
DE-AS INCHIDE OCHII SI
MI-AS ASTUPA URECHILE
AS AUZI URELTUL DISPERAT AL PAMANTULUI,
MAI MULT CA ORICAND STRIGA DUPA SALVARE-
AJUTOR!!!DAR CINE SA-LA JUTE?
CA S-A IMBATAT DE TIMP,
SI IMBUIBAREA NU-I DA PACE
E PREA AMETIT DE PLACERE SI MINCIUNA;
RODUL LUI E PUTRED
SI SOARELE-I STA ASCUNS,
NICI SA-L VADA.
SE PARE INSA CA IN CURAND VA PLOUA SI
ANUNTA CERUL VREMURI GRELE
DAR NU MI-E TEAMA
O, DE MI-AR STERGE SUFLETU PLIN
DE LEPRA SI VENIN,
DE-AR UCIDE RAUL
CU PICATURI SFINTE.
MI-E TARE DOR DE LUMINA SI INGERI,
DE UN ALT OM.
MA DEZBRAC DE MINE
SI DE UMBRELE MELE.
SA-MI INTRE PLOAIA IN TRUP SI MINTE
SA MA SCHIMBE.

"poezia o poţi citi oriunde..." - Maria Fărîmă (Nisiporeni, Moldova)

poezia o poţi citi oriunde
la masă
pe zebră pe verde sau roş
cînd faci dragoste
sau sub zîmbetul taxatoarei


poezia o poate citi oricine
surzi cu volumul maxim al rockului
orbi cu lumini în orbite
ochelari fumurii
domni înalţi cu cuvinte rotungite
sau amărîţi de la colţuri


poezia e o chestie mercantilă
cumpărată din anticariate vechi
cu 3 lei 50 bucata sau
cu talanţi lucioşi galanţi


poezia e o avalanşă generoasă
las-o să-ţi curgă
în buze în palme în pleoape
în tendoane sentimentale


poezia noastră nu ştie de reguli
emoţii origin(i)alitate
ea dezbracă freneziile
pînă la piele
sub piele
îşi injectează substanţe
neomeneşti în uman
transformîndu-ne în balene
înfometate
de...

Taina mea liliachie - Romeo Aurelian Ilie (Slobozia, România)

Mă fulguiesc
-de pe acum, firesc-
aripile tale zâmbind;
eu vărs o taină liliachie
în marea întrebare pustie;

la pas cu pasul tău,
escortă cerească,
privirea mi-o trimit
să te-ntâlnească.

# no(ap)te de iarnă - Diana Frumosu (Criuleni, Rep. Moldova)

afară toporul cîntă sadic
mi-e teamă să ştiu că Dumnezeu într-o zi
şi-ar dezlipi mîinile de pe cortexurile noastre,
că ar înceta să ne mai iubească mai mult decît ne iubim noi
sau că nu ne-ar mai îmbîcsi veşnicia pe gură

de-o streaşină se-aud zdrobiţi trei corbi,
dar tragedia e în mine şi unicul titlu valabil la hollywood
ar suna în „the horror of my current life”

mă travestesc în sfinx
şi plîng pentru babilonul meu ca un neuron bipolar,
între viaţă şi moarte

............................
dimineaţa voi călca prin bălţi de gheaţă
să trosnească iarna