Peretele nu se dărâmă nici măcar
atunci când începe apocalipsa.
Peretele cerului e mai perete
decât ceilalţi pereţi şi niciodată n-am să-l pot trece.
Când stau în genunchi cineva se joacă în părul meu
şi-mi vine să cred că e Dumnezeu. Nimeni nu mai are
degete atât de mute.
De câteva zile, mi-au şi crescut aripi la rădăcina ochilor.
Mi-e frică să-i las să plece, dar ei vor zbura odată şi-atunci
n-am să mai scriu.
Ca o psihopată de lux
balansez acum pe o aţă
deasupra mării.
Un ping-pong de poezie de pe o parte pe cealaltă a Prutului... Anexăm Basarabia cu stiloul (Gheorghe Dobre)
Argument
Acest blog se vrea a fi o demonstraţie de reunificare a României Mari, dar numai prin intermediul poeziei. La acest demers se înhamă pentru început: Diana Frumosu din Criuleni, Moldova; Romeo Aurelian Ilie din Slobozia, România; Maria Fărîmă din Nisiporeni, Moldova şi "Katy Tic" din Oradea, România (actualmente în Spania). Aşteptăm şi pe alţii cu drag!!!
Etichete
Ana-Mihaela Nuţa - Chişinău - Republica Moldova
(1)
Diana Frumosu - Criuleni - Rep. Moldova
(9)
Ioana - Urziceni
(6)
Katy Tic - Oradea
(7)
Maria Fărîmă - Nisiporeni - Rep. Moldova
(7)
Maricica Frumosu - Criuleni - Rep. Moldova
(8)
poezii colective
(2)
Ramona Ţăruş - Iaşi - România
(1)
Romeo Aurelian Ilie - Slobozia
(7)
Valeria Ciobanu - Glodeni - Rep. Moldova
(2)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu