îndes toamna în pantofii prea largi
nu ai timp sã mã vezi
alergând prin pãdure
în urma mea latrã
cãþelul pãmântului
cad
ºi privesc.
cu triluri încete se despart de cuib
pãsãri
pãianjenul îi va pune pecete
din pânzã ºi brumã
strâng în pumni aur.
aur.
un titirez toamna asta,
îmi sfredeleºte talpa
în pantof
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu