fug şi mă avânt calică de pe o filă spre cer
dă-mi drumul încet să nu cad
pentru că nu mai am unde
liniştea albastră îmi va judeca durerile
firele subţiri s-au rupt în bătăile pulsului
în fundul ochilor unde cândva se juca viaţa
doar degetele amorţite
nu le atinge şi tu
nu trebuie
lasă-mă
deschide toate geamurile din tine
şi dă-mi drumul încet
eu voi pleca printre strigăte ca o umbră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu