afară toporul cîntă sadic
mi-e teamă să ştiu că Dumnezeu într-o zi
şi-ar dezlipi mîinile de pe cortexurile noastre,
că ar înceta să ne mai iubească mai mult decît ne iubim noi
sau că nu ne-ar mai îmbîcsi veşnicia pe gură
de-o streaşină se-aud zdrobiţi trei corbi,
dar tragedia e în mine şi unicul titlu valabil la hollywood
ar suna în „the horror of my current life”
mă travestesc în sfinx
şi plîng pentru babilonul meu ca un neuron bipolar,
între viaţă şi moarte
............................
dimineaţa voi călca prin bălţi de gheaţă
să trosnească iarna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu